Jupiter

Deasupra acestui miez se găseste partea principală a planetei formată din hidrogen metalic lichid. Această formă exotică a acestui element atât de comun se găseste doar la presiuni ce depăsesc 4 milioane bari, cum este cazul în interiorul lui Jupiter (si Saturn). Hidrogenul metalic lichid e format din electroni si protoni ionizasi (ca în interiorul Soarelui dar la o temperatură mult mai mică). La temperatura si presiunea din interiorul lui Jupiter hidrogenul este un [lichid], si nu un gaz. Este un conducător electric si sursa câmpului magnetic a lui Jupiter. Acest strat consine probabil ceva heliu si unele urme de "gheturi". Stratul de la suprafasă e compus în principal din hidrogen molecular obisnuit si heliu ce e lichid în interior si gazos la exterior. Atmosfera care o vedem noi este doar partea superioară a acestui strat adânc. Apa, dioxidul de carbon, metanul precum si alte molecule simple sunt de asemenea prezente în cantităti mici.
 Atmosferă
Jupiter este în jur de 86% hidrogen si 14% heliu (după numărul de atomi, cca 75/25% după masă) cu urme de metan, apă, amoniac si "piatră". Asta este foarte aproape de compozitia primordială din Solar Nebula din care s-a format întregul sistem solar. Saturn are o compoziție similară, iar Uranus si Neptun au mult mai putin hidrogen si heliu.
Marea Pată Rosie
Marea Pată Rosie (GRS) a fost observată prima oară, de către telescoapele terestre, cu mai mult de 300 de ani în urmă (descoperirea ei e atribuită lui Cassini, sau Robert Hooke în secolul al XVII-lea). Este un oval de aproximativ 12000 pe 25000 km, destul de mare să cuprindă trei Pământuri. Alte pete mai mici dar similare sunt cunoscute de decenii. Obervatiile în infrarosu si directia de rotatie indică faptul că este o regiune de înaltă presiune ai cărei nori superiori sunt mult mai înalti si mai reci decât zonele înconjurătoare. Structuri similare au fost observate pe Saturn si Neptun. Nu se stie modul în care asemenea structuri rezistă asa de mult timp.