Sateliti nsturali                                                                                                                               Simulând posibilele procese chimice din atmosfera lui Titan, cea mai mare luna a lui Saturn, o echipă de cercetare planetară a descoperit aminoacizi şi baze nucleice in compoziţie, adică cele mai importante ingrediente ale vieţii pe Pământ. Acest fapt este o premieră, ţinând cont că atmosfera lui Titan nu are apă lichidă. Aceste rezultate arată că este posibilă formarea de molecule foarte complexe in părţile superioare ale atmosferei.

Moleculele descoperite includ cinci compuşi de bază ai nucleului folosiţi pe Pământ pentru a construi materialul genetic ADN şi ARN. Rezultatele arată nu doar că atmosfera lui Titan ar putea fi un rezervor de molecule prebiotice, ci şi oferă o nouă perspectivă asupra apariţiei vieţii terestre. Titan este singurul satelit din sistemul solar care are o atmosferă substanţială care se întinde în spaţiu mult mai departe decât cea terestră. Acest satelit are o gravitaţie mică şi astfel atmosfera este ţinută cu greu la suprafaţă. De asemenea atmosfera lui Titan este mult mai densă, fiind mai similară cu a noastră decât alte atmosfere din sistemul solar.

De fapt, Titan este supranumit “Pământul îngheţat în timp” pentru că unii cred ca e posibil ca Pământul să fi arătat aşa în perioada sa de început. Reacţiile chimice de pe Titan ar putea fi similare cu cele care au apărut pe Pământul proaspăt format. Aceste procese nu se mai întâmplă pe Pământ din cauza abundenţei de oxigen care scurtează reacţiile chimice înainte ca molecule mari să se poată forma. Pe de altă parte o cantitate de oxigen este necesară pentru a crea molecule biologice. Atmosfera lui Titan pare să furnizeze suficient oxigen pentru a furniza materie primă pentru moleculele biologice, dar prea puţin pentru a favoriza formarea lor.

Sunt multe motive pentru care o posibilă viaţă pe Titan să fie bazată pe o cu totul altă chimie faţă de cea de pe Pământ. Partea mai interesanta pentru noi este faptul că ştim că putem face aproape orice într-o atmosferă. Cine ştie dacă nu o astfel de chimie poate să existe pe planetele dinafara sistemului nostru solar?

Inel de praf enorm în jurul lui Saturn
Posted in Planete, Sateliţi naturali on ianuarie 10, 2010 by Claudia Hotea

Folosindu-se de telescopul spaţial Spitzer, astronomii au descoperit un enorm inel de praf în jurul lui Saturn. Satelitul lui Saturn, Phoebe, orbitează planeta în interiorul acestui inel şi contribuie la menţinerea sa. Descoperirea acestui inel a fost anunţată pe data de 6 octombrie 2009 de către echipa Universităţii din Virginia.

Acest inel este cel mai mare inel planetar descoperit vreodată în sistemul nostru solar. Inelul este înclinat cu 27 de grade faţă de planul ecuatorial al lui Saturn. Noul inel este de 100 de ori mai mare decât sistemul principal de inele saturniene.

Echipa de cercetători crede că impactul unor particule cu Phoebe a produs materia primă care s-a contopit în acest disc care orbitează în jurul lui Saturn. Densitatea acestui inel este aşa de mare, încât se crede că dacă ne-am afla în interiorul său am fi loviţi de particule cel puţin odată pe minut.

Prometheus – o altă lună saturniană
Posted in Sateliţi naturali on ianuarie 4, 2010 by Claudia Hotea

Sonda spaţială Cassini orbitează în jurul lui Saturn de vreo 5 ani şi jumătate şi ocazional a trecut pe lângă mulţi dintre cei 61 de sateliţi naturali ai planetei. Totodată 6 dintre aceştia au fost descoperiţi datorită imaginilor transmise de Cassini. Lunile saturniene sunt de-a dreptul spectaculoase, variind în mărime, textură şi proprietăţi chimice.

Descoperit în 1980 de către Voyager 1, satelitul Prometheus împreună cu Pandora fac parte din inelul F. Aceşti sateliţi oribitează doar în interiorul şi în exteriorul benzii de praf. Influenţa lor gravitaţională ţine laolaltă inelul F şi nu lasă particulele din el să se disperseze.  Prometheus este un corp alungit de doar 119 km lungime. Marginile sale sunt rotunjite şi cratere sunt umplute. Suprafaţa lui este foarte fină, fără trăsături evidente.

Forţele gravitaţionale care interacţionează cu acest satelit îi deviază orbita. Această orbită aparte îi permite lui Prometheus să treacă o dată la 15 ore direct printre particulele inelului F al lui Saturn. Astfel marginile sale dure, cu timpul au fost rotunjite, ca şi a companionului său Pandora.

Scânteieri de soare pe Titan
Posted in Sateliţi naturali on decembrie 21, 2009 by Claudia Hotea

Sonda spaţială Cassini a capturat prima imagine a unei raze de soare care s-a reflectat dintr-un lac de pe Titan, satelitul lui Saturn. Această imagine confirmă prezenţa unor substanţe lichide într-o zonă marcată de bazine mari de pe suprafaţa satelitului.

Cercetătorii au fost în alertă pentru a descoperi aceste scânteieri de când Cassini a început să orbiteze planeta Saturn în 2004. Emisfera nordică a lui Titan, care are mai multe lacuri decât cea sudică, este învăluită în noaptea caracteristică iernii. Soarele a început să lumineze lacurile nordice în timp ce ne apropiam de echinocţiul din august 2008. De asemenea, atmosfera lui Titan a blocat reflecţiile luminii solare. Imaginea de pe Titan a fost capturată pe 8 iulie 2009, folosind spectometrul vizual şi cu infra-roşu al lui Cassini.

Descoperirea arată că Titan are un ciclu hidrologic continuu care aduce lichidele la suprafaţă. Bineînţeles că în cazul lui Titan, lichidul participant la ciclul hidrologic este metanul nu apa, ca şi cum este pe Terra.

Impact lunar – 9 octombrie 2009
Posted in Astro-ştiri, Luna, Proiecte astronomice, Sateliţi naturali on octombrie 8, 2009 by Claudia Hotea

În dimineaţa zilei de 9 octombrie 2009, sonda NASA LCROSS şi racheta Centaur se vor prăbuşi controlat pe suprafaţa Lunii.  Impactul celor două obiecte au scopul de a descoperi urme de apă îngheţată care s-ar putea afla pe solul craterului Cabeus. Craterul Cabeus este situat aproape de polul sud al Lunii.

Descoperirea resurselor de apă pe Lună este un lucru important atât ştiinţific cât şi economic. Costurile care implică transportarea unui litru de apă de pe Pământ pe Lună se ridică la aproape 30.000 de dolari. O sumă considerabilă pentru orice proiect care se vrea a fi dezvoltat pe Lună. Dacă NASA va găsi resurse de apă pe Lună, aceasta ar putea însemna enorm pentru viitori colonizatori ai săi. Pe lângă întrebuinţarea fizică a apei, molecula de apă poate fi folosită pentru producerea de oxigen sau de combustibil pentru rachete.

Urmele de apă vor fi căutate în cei doi nori de praf care se vor ridica după cele două impacturi. Telescopul spaţial Hubble, sonda LRO şi alte telescoape de pe Pământ vor monitoriza zona impactului pentru a depista urme de apă. Cercetătorii care se ocupă de această emisiune spun că norul de praf dislocat de impact va putea fi văzut chiar şi cu telescoapele care au apertura de 10 inci.

Vom putea urmări live momentul impactului în jurul orei 14:30 pe NASA TV.

Explorează Luna cu Astroclick – partea a II-a
Posted in Luna, Proiecte astronomice, Sateliţi naturali on octombrie 1, 2009 by Claudia Hotea

După o scurtă perioadă de absenţă AstroClick revine cu partea a doua din seria “Explorează Luna cu AstroClick”. Suntem siguri că aţi reuşit să vedeţi primele trei cratere propuse, iar acum vom continua periplul lunar cu încă trei cratere.

1. Craterul lui Copernicus

Craterul lui Copernicus este una dintre cele mai faimoase formaţiuni lunare. Această zonă de impact este centrul unui sistem de raze care se întind pe o suprafaţă de 800 de km. Copernicus are o lăţime de 93 km. Din cauza adâncimii sale considerabile de 3750 metri, răsăritul şi apusul soarelui crează nişte jocuri de lumini şi umbre spectaculoase. Cel mai înalt vârf din interiorul craterului se ridică până la 1200 metri deasupra bazei craterului. Copernicus are o formă preponderent hexagonală.

2. Craterul Torricelli

Craterul Torricelli are o formă mai ciudată de pară. Această formă îşi are explicaţia prin faptul că partea sa vestică este deschisă şi comunică cu un alt crater mai mic. Ambele structuri se găsesc în partea superioară a unei formaţiuni circulare denumită Torricelli R. Craterul principal situat la est are o lungime de 11 km, iar întreaga formaţiune se întinde pe circa 23 de kilometri.

3. Craterul Gassendi

Craterul Gassendi este o formaţiune extrem de frumoasă şi interesantă ce măsoară 110 km lungime. Datorită particularităţilor sale spectaculoase ne va reţine atenţia cu siguranţă un timp îndelungat. Craterul Gassendi conţine un sistem complex de dealuri, rifturi şi munţi care dau personalitate craterului. La nord craterul Gassendi A comunică cu Gassendi B. Împreună cele două cratere dau impresia unui inel cu diamente.

Vă provocăm să exploraţi Luna în căutarea celor prezentate mai sus şi să rămâneţi aproape de AstroClick pentru următoarele părţi din Explorează Luna cu AstroClick. Pentru a vă uşura munca puteţi accesa această hartă lunară unde se regăsesc principalele forme de relief. Harta o puteţi descărca AICI.


Explorează Luna cu AstroClick – partea I
Posted in Luna, Proiecte astronomice, Sateliţi naturali on septembrie 8, 2009 by Claudia Hotea

Satelitul natural al planetei noastre oferă de fiecare dată o nouă provocare pentru observatorii săi. De aceea multă lume este fascinată de relieful lunar de fiecare dată când îl priveşte prin telescop. Pentru toţi cititorii AstroClick, vă provocăm să ieşiti afară cu telescopul şi să încercaţi să localizaţi împreună cu noi 12 dintre cele mai frumoase locaţii lunare.

Deşi Luna plină poate fi fascinantă, totuşi această fază a Lunii nu este potrivită pentru observarea reliefului lunar. De aceea timpul cel mai propice de observaţii este după Luna Nouă până cu 2 zile înainte de Primul Pătrar şi cu 2 zile după Ultimul Pătrar până la Luna Nouă. Nu uitaţi că Luna este un obiect foarte strălucitor de aceea o sa aveţi nevoie de un filtru lunar pentru a putea să distingeţi mai bine detaliile de pe suprafaţa ei. Să începem dar călătoria printre cele mai frumoase “peisaje” selenare.

1. Craterul lui Arhimede

Craterul lui Arhimede se află la 30° latitudine nordică centrat între emisfera estică şi vestică. Craterul se află în interiorul Mare Imbrium, fiind cel mai întins crater din această zonă. Craterul are 83 de kilometri lăţime şi se întinde la nord-vest de cel mai mare lanţ muntos al Lunii, Munţii Apenninus.  Interiorul craterului este plan fără vreo proeminenţă şi se presupune că a fost inundat cu lavă. Marginile sale sunt brăzdate de urme de meteori. Printr-un telescop de 8-inci sau mai mare putem observa pe suprafaţa craterului alte formaţiuni mai mici de impact. Pentru o perspectivă mai bună asupra craterului, se recomandă observarea acestuia în jurul Primului Pătrar.

2. Sinus Iridium

Sinus Iridium sau Golful Curcubeelor se află pe partea de nord-west a Lunii şi se întinde pe 260 de km. La nord de Sinus Iridium se află lanţul muntos al Munţilor Jura. Cratere mici sunt presărate pe suprafaţa lină a lui Sinus Iridium. Cel mai mare dintre cratere poartă numele de Laplace A.

3. Craterul Clavius

Acest crater este al treilea ca mărime de pe partea vizibilă a Lunii. Craterul este vizibil cu ochiul liber şi se întinde pe 225 km. Sunt multe lucruri interesante de observat în acest crater. De exemplu lanţul de cratere mai mici care se găsesc în interiorul său. Dacă pornim de la peretele estic vom putea vedea craterul Oblong Rutherfurd ce măsoară 54 de km, urmat de Clavius D, C, N, J şi JA fiecare având de la 8 la 21 de km diametru. Pe lângă acestea, numeroase alte cratere mai mici se găsesc în acest crater cu adevărat spectaculos.

Vă provocăm să exploraţi Luna în căutarea celor prezentate mai sus şi să rămâneţi aproape de AstroClick pentru următoarele părţi din Explorează Luna cu AstroClick. Pentru a vă uşura munca puteţi accesa această hartă lunară unde se regăsesc principalele forme de relief. Harta o puteţi descărca AICI.

Mereu în întuneric
Posted in Luna, Sateliţi naturali on august 26, 2009 by Claudia Hotea

De ani de zile oamenii de ştiinţă şi-au pus întrebări asupra existenţei unor anumite zone de pe suprafaţa lunară la care nu ajunge niciodată lumina Soarelui. Cu ajutorul Lunar Reconnaissance Orbiter, NASA a descoperit un astfel de loc aflat în beznă continuă. Este vorba de craterul Erlanger.

LRO a zburat la 10 km deasupra craterului şi a fotografiat interiorul său. Fotografia, aşa cum o vedem în partea stângă, a dezvăluit un întuneric etern. Craterul Erlanger se află lângă polul nord lunar. Din cauza faptului că axa de rotaţie a Lunii este înclinată cu 1,5 grade, lumina Soarelui nu poate trece de marginea craterului pentru a lumina interiorul acestuia.

Ce se află în interiorul unor astfel de cratere rămâne un mister. Unii spun că ar putea fi apă îngheţată. Temperaturile din interiorul craterului ar putea atinge -230 grade Celsius. Astfel ar putea fi suficient de frig pentru ca apa să rămână îngheţată pe fundul craterului. Gheaţa lunară ar putea fi o resursă de nepreţuit pentru viitoarele misiuni spaţiale. Pentru a afla mai multe despre acest crater, sondele LRO şi Chandrayaan-1 vor scana zona folosind sistemele radar de la bord. Astfel vom putea afla mai multe informaţii despre “comorile” ascunce ale lui Erlanger.

Furtună tropicală pe Titan
Posted in Sateliţi naturali on august 22, 2009 by Claudia Hotea

Cel mai mare satelit al lui Saturn, Titan, are în atmosfera sa nori asemănători cu  ai Pământului. Diferenţa este că din aceşti nori plouă metan lichid pe suprafaţa satelitului dând naştere la lacuri, râuri, câmpuri vaste de dune şi la o atmosferă ceţoasă portocalie.

În aprilie 2008, cercetătorii de la Universitatea din Arizona au observat un sistem noros extins care a apărut în zonele aparent uscate ale Tropicelor lui Titan. Norul s-a deplasat pe direcţia sud-est pe suprafaţa satelitului. Furtuna a generat foarte mulţi nori strălucitori în jurul latitudinii tropicelor. Această regiune se presupunea a fi uscată şi până atunci nu se mai văzuseră nori aici.

Evenimentul a durat o lună de zile şi are puternice implicaţii în înţelegerea ciclului hidrologic al lui Titan. Norii formaţi sunt situaţi aproape de ecuatorul satelitului, loc în care a aterizat Huygens, prima sondă de acest gen a Agenţiei Spaţiale Europene. Până în prezent s-a presupus că aceste zone sunt prea uscate pentru a facilita formarea de nori. Totuşi o activitate de dimensiunile unui adevărat uragan s-a desfăşurat mai bine de o lună de zile. Unele speculaţii susţin că o erupţie ar putea fi cauza unei astfel de activităţi atmosferice neobişnuite. Cercetătorii Cassini plănuiesc să privească cu atenţie zonele respective de pe Titan, urmând a evaluat efectele aceste furtuni asupra suprafeţei satelitului.

Enceladus – vise de gheaţă
Posted in Astro-ştiri, Sateliţi naturali on iunie 30, 2009 by Claudia Hotea

În ultima vreme imaginaţia şi capacităţile cercetătorilor s-au îndreptat spre o parte a sistemului nostru solar care naşte diverse controverse. Vedeta momentului este nimeni alta decât satelitul natural al lui Saturn – îngheţatul Enceladus. Acest satelit crează de unul singur banda E a inelelor lui Saturn. Datorită sondei Cassini s-au descoperit unele erupţii la polul sud al lui Enceladus. Aceste erupţii conţin apă şi gheaţă, iar lungimea jetului se întinde pe sute de kilometri în spaţiu. Cassini ne-a mai arătat că jeturile provin din o zonă de rifturi lungi de 129 de kilometri, botezată dungi de tigru. Aceste zone sunt mult mai calde decât restul planetei.

Căldura necesară producerii unei astfel de activităţi poate fi cauzată de efectul de maree pe care Saturn îl are asupra lui Enceladus. Crusta de gheaţă se deplasează ritmic în timpul fiecărei orbite. Acest efect cauzează o căldură de fricţiune care se acumulează în interiorul acestei luni. Astfel, teoretic, această căldură ar fi trebuit să creeze un ocean global aflat la o anumită adâncime şi care face legătura dintre crusta flexibilă şi straturile interioare ale lui Enceladus.

Dacă acest ocean ar exista, se ridică problema stării sale şi a importanţei acestuia pentru satelit. Iniţial, Enceladus a fost văzut ca un ocean de apă aşa de aproape de suprafaţa îngheţată încât pârâiaşe mici pot ajunge la suprafaţă de-a lungul faliilor şi apoi să fie eliberate în spaţiu sub formă de vapori. Totuşi nu toată lumea este de acord cu acest model. Unii susţin că existenţa unui ocean nu este neapărat necesară pentru a explica fenomenele de pe Enceladus. În schimb, responsabili pentru aceste jeturi sunt nişte compuşi chimici pe bază de apă îngheţată care conţin molecule de metan, dioxid de carbon sau nitrogen. Aceşti compuşi dau naştere la jeturi de gaz şi gheaţă.

Goana după visele de gheaţă ale lui Enceladus este momentan goana după apa din oceanul său, apă care ar putea favoriza un mediu propice vieţii, mediu care în final ar favoriza evoluţia vieţii de pe acest satelit natural sau de ce nu chiar colonizarea sa.

« Intrări mai vechi

    Harta Cerului AstroInfo pentru tine
    Pagini
        Despre Astroclick
        Concurs Maratonul Messier 2010
        100 de ore de astronomie
        Contact
    Caută după:
    
    aprilie 2012 Lu     Ma     Mi     Jo     Vi     Sâ     Du
    « Iul            
         1
    2    3    4    5    6    7    8
    9    10    11    12    13    14    15
    16    17    18    19    20    21    22
    23    24    25    26    27    28    29
    30      
    Arhiva
    Faza Lunii

    Fazele Lunii în 2009
    Imaginea Zilei AstroInfo

    Fotografia Astronomică a Zilei

    Ultimele titluri
        2. Cum produce Soarele energie?
        1. Cine a inventat telescopul?
        40 de intrebari esentiale despre astronomie
        Sondele spațiale între trecut și viitor
        Mic îndrumar pentru astronomul incepător
        2011 – eclipsa de inceput de an
        Cea mai tânără gaură neagră descoperită
        Titan – următorul Pământ?
        Bucuriile nopților de toamnă
        AstROmania 2010
        Soarele se trezește
        Impresii Dark Skies 2010
        Tabăra Dark Skies 2010
        Povestea noastră – cerul de vară
        Grupul Român de Stele Duble
    Categorii
        Asteroizi
        Astro-books
        Astro-ştiri
        Comete
        Constelaţii
        Deep-sky
        Eclipse
        FAQ
        Fenomene atmosferice
        Fenomene optice
        Galaxii
        Găuri negre
        Literatură astronomică
        Luna
        Manifestări astronomice
        Meteori
        Misiuni spaţiale
        Planete
        Proiecte astronomice
        Sateliţi naturali
        Soare
        Stele
    Linkuri
        AstroInfo by Sorin Hotea
        Astromagazin
    Abonează-te la RSS Feed
    RSS FEED
    Blog Stats
        45,730 hits
    din 15 februarie 2009
    Copyright © 2009 Claudia Hotea

Bloguieşte pe WordPress.com. Theme: Black-LetterHead by Ulysses Ronquillo.
Follow
Follow “Astroclick”

Get every new post delivered to your Inbox.

Powered by WordPress.com